Limita dintre aparente si viata adevarata

           Unde se termina aparentele, si unde incepe viata adevarata? Suntem buni la aparente, pentru ca aflam de mici ca nimeni nu trebuie sa stie ce e la noi in casa, ca strainii rad de noi daca nu le aratam cea mai buna versiune posibila a noastra. Aflam ca problemele noastre, in mainile lor, sunt un fel de ziar de duminica pe care il rasfoiesc si discuta langa o cafea. Un fel de desert cu 0 calorii. "Ai auzit ce a patit X?"; " Daca nu facea -- nu mai ajungea asa!" si exemplele pot continua la nesfarsit. Asa ca ne ascundem. Ne creem o viata ideala, si o prezentam fara lipsuri, probleme si certuri lumii .

         Dar oare cand este prea mult? Atunci cand viata noastra din afara casei nu mai seamana deloc cu cea dinauntrul ei? Cand ajungem sa credem si noi jumatate din minciunile pe care le tesem in ochii celorlalti? Am auzit o vorba mai demult "nu e minciuna daca nu stiu si cei pe care ii minti"; am ras atunci, insa crescand am inteles. Un fel de " Hotul neprins, negustor cinstit" . Dar se naste totusi, o alta intrebare: Daca tu stii ca e minciuna, nu face asta lucrurile sa ramana la fel de neadevarate? Reusesti cumva sa te convingi ca nu e minciuna decat daca stiu si ceilalti ca este? Daca da, cum? Si ce se intampla daca ceilalti afla? Sau cand obosesti sa mai pastrezi aparentele? Nu vei fi judecat mai aspru decat te temi acum ca vei fi?

       Unde se termina aparentele? Unde incepe viata adevarata? Unde este limita dintre masa plina pe care ai pus-o pe Facebook sau Instagram si felia de paine cu cascaval pe care o ai in fata defapt? Sau dintre viata fericita careia stau marturie toate pozele tale si singuratatea si tristetea care domneste de cealalta parte a usii de la intrare? Unde se termina prima si incepe cealalta? La usa casei? Dincolo de usa dormitorului? La usa sufletului zic eu. In suflet nu intri incaltat, nu intri cu minciuni! Chiar daca fiecare om din lumea asta iti vede fericirea si opulenta pe care te chinui atat sa le afisezi, sufletul tau iti aminteste constant cum stau lucrurile defapt. Mintea o mai poti pacali, dar sufletul vine si te intreaba " Cu ce te ajuta, oare, faptul ca ceilalti cred ca esti mai bun, mai fericit, altfel decat esti defapt? Si cand obosesti sa te mai ascunzi, intelegi ca e minciuna, chiar daca ceilalti nu au aflat inca!