De la copilarie, la copilarie.

         Despre copilaria mea in casa de paianta din fundul satului am scris si poate o sa mai scriu, pentru ca e sfanta pentru mine, si indiferent cat de mult mi-au displacut si inca imi displac anumite aspecte ale statului la tara, ma intorc acolo mereu, cu inima mica si aproape iesindu-mi pe gura, pentru ca am iubit fiecare zi. Acum ca-s deja vreo 5 ani de cand am plecat din casa mea, si vreo 2 de cand m.am mutant intr-un oras care depaseste cateva zeci de mii de locuitori, faceam o retrospectiva si ma gandeam ce am avut eu si ce va rata copilul meu. 

        Desi am crescut intr-o curte cu un gard pe care tata il repara mereu fix cand era la un pas de a pica la pamant, n-am mers la gradinita, n-am stiut ce e aia fast food in primii ani de viata(si bine mi-a mai prins), n-am invatat engleza de la 3ani, n-am mers la piscine mari cu apa albastra (culoare data de gresia cu care era "tapetata" piscina) am avut atat de multe lucruri care ma faceau fericita. N-am avut carti adaptate varstei, dar am avut cartea veche de mecanica gasita in pod cu care am invatat sa citesc cu mult inainte sa ajung la scoala. N-am avut invatatori cu studii dar am avut-o pe mama care imi raspundea de mii de ori pe zi la intrebarea "ce litera e asta?" si care mi-a zambit mandra cand m-am dus la ea si i-am citit pentru prima data un cuvant intreg "chiuloasa". De la chiuloasa s-a nascut o dragoste nebuna, care n-a murit nici pana azi, dragostea de carti, de cunoastere. N-am avut locuri de joaca, dar am avut jocul de-a va-ti ascunselea pana la ore tarzii cu copii pe care ii stiam din scutece si fotbalul pe islaz unde portile erau definite de cate 2 pietre intr-o parte si in alta de care uneori uitam, si nici tablete, aveam telefoane din piatra pe care scriam cu creta si vorbeam cu oameni imaginari. Nici asistente si doctori care sa ne supravegheze la fiecare julitura, dar aveam " pupicul pe buba" care lua durerea intr-o secunda. N-am avut bone dar am avut bunici cu porumb copt in buzunare pe care mi-l serveau pe post de bomboane si care ma legau cu ata de ei pretinzand ca ei sunt caii si eu birjarul, nici after scool n-am avut, dar am avut vecina care venea sa-mi deschida aragazul ca sa-mi fac cartofi pai si oua ochiuri urcandu-ma cu genunchii pe scaun pentru ca imi mai trebuia inca jumatate din inaltimea mea ca sa ajung la aragaz. Aveam independenta si incredere din partea parintilor ca nu dam foc la casa, desi aveam 6-7 ani. Acum avem baby sitter si la 13 ani.

        Am avut garla la care mergeam 15 insi intr-o caruta, de abia puteau 2 cai sa ne traga. Am avut prieteni cu care la 12 ma scuipam prin gard si la 12 si 10 ma jucam sotron, fara sa vina vreun parinte sa ne faca dreptate. Am avut turtele mamei care mergeau ca unse abia luate din tigaie, desi ne frigeau la degete. Am avut braga pe care tataia mi-o dadea in loc de suc, pentru ca sucul era scump si nici n-aveai prea multe optiuni la noi in sat. In locul filtrelor de chiuveta aveam apa de fantana care era buna nu doar sa imi potoleasca setea, dar racorea si pepele de 15 kg care n-avea cum sa incapa in frigider. Nici nutritionist sau alergolog, mancam mazare nespalata direct din pastaie in gradina si prune verzi pana ne durea burta.

         Nu pot sa nu ma bucur pentru copilul meu care va invata engleza la 3 ani, care va avea parte de piscina si inot tot timpul anului, care va merge in parcuri frumos amenajate cu leagane si topogane colorate, haine frumoase si noi, pe care eu le "capatam" de pe la verisorii mai mari si le dadeam mai departe la verisorii mai mici, care le dadeau mai departe sora-mii. Dar nu pot nici sa nu ma intristez putin, pentru ca, desi va avea toate astea nu va sti cum e sa te arunci in santul plin de apa in picioarele goale dupa ce a plouat 2 zile sau cum e sa te dai cu ceolofanul (furat din geamul spart al sopronului) pe dealurile pline de zapada. Ea va avea probabil sanii scumpe cu care se va da pe partii amenajate, cu supravegetori. Iar eu, din pacate, in tot acest timp, cat ea va rata atatea minunatii, voi fi ocupata cu o slujba solicitanta, care imi va fura atentia de la ea, multumita fiind sa o stiu la cresa, gradinita si mai apoi scoli si after school, in siguranta, in timp ce eu ma gandesc cum sa fac sa castig mai multi bani, ratand si mai multe lucruri in timp ce ea creste. Si ma voi trezi intr-o zi, fix ca acum, si ma voi intreba "unde s-a dus timpul?"...

Batrana din statia de autobuz | Despre oameni

         Despre faptul ca eu sunt fascinata de oameni stie orice persoana care ma cunoaste, la fel  si despre cum imi place si ma intriga sa ii privesc in mediul lor, atunci cand cred(sau nu le pasa) ca cineva ii priveste. Oricum, inspirata de aceasta "placere" a mea, am decis astazi sa va povestesc despre o femeie fantastic de interesanta, ca prima poveste dintr-un sir mai lung, despre oameni. 

           Am cunoscut-o in statia de autobuz, nu ca ar fi avut treaba acolo, s-a oprit doar cat sa isi traga sufletul un moment, langa mine. Eu, cu copilul in SSC, protectie peste, doar caciula se mai vedea(pentru ca e inca iarna..), ea, haina si caciula de blana, o poseta clasica,stilata, si o sacosa textila. Se intoarce catre mine, si imi spune senina, cu zambetul pe buze "Ce copila frumoasa! Daca aveam si noi portbebe asa pe vremea noastra.. Tare bine ar mai fi fost si pentru noi." Asta a fost primul semn ca stau de vorba cu un om destept. De ce spun asta? Gasesc foarte greu oameni, chiar si de varsta mea care sa admire si sa inteleaga utilitatea purtatului copilului, ca sa nu mai zic de cei care te acuza ca ii faci rau...

        Apoi discutia noastra a continuat, si noua mea prietena a inceput sa imi povesteasca despre ea. Nu mi-a spus cum o cheama, insa mi-a spus cati ani are, 82, moment in care m-am mirat. Uitandu-ma la ea nu as fi zis ca are mai mult de 65 poate, mai ales din cauza luminii din ochii ei atunci cand vorbea. Parea un om cald, vesel, dar mai ales nevorbit.. Nevorbita pentru ca avea o sete atat de mare de a povesti, orice, totul, numai sa povesteasca cuiva care sa asculte. Mi-a mai spus cate ceva despre viata ei, despre cei 2 copii care sunt plecati la mii de km in strainatate si cum abia asteapta sa ii vina fiica in vizita, peste cateva luni. In tot timpul asta, in care noi am stat de vorba pe langa noi a trecut de 2 ori autobuzul pe care il asteptam. Nu ma grabeam asa ca am ramas cu ea, sa o ascult.

           Cand s-a saturat de vorba, s-a ridicat de langa mine zambind si mi-a spus ca i-a parut bine. I-am spus ca si mie si ca sper sa ne mai intalnim. Am fost sincera. Batrana din statia de autobuz a fost unul dintre cei mai interesanti oameni pe care eu i-am intalnit in toata viata mea. Mi-am spus in sinea mea, si va spun acum si voua ca sper, daca voi ajunge vreodata la o asemenea varsta, sa fiu la fel de plina de viata si incantatoare pentru cei din jurul meu asa cum a fost ea pentru mine.

P.S.: Faceti-va timp, opriti-va un moment si stati de vorba cu un om nevorbit. Au atat de multe de zis,lucruri atat de fascinante si interesante, sau lucruri pur si simplu banale, dar minunat de ascultat privind lumina de pe chipul lor, incat nu va va parea rau de minutele pierdute.

Martisor, si Primavara !

           Primavara, cel putin calendaristic vorbind, a sosit.Desi afara zapada este si de 1m pe alocuri, si ca sa mai trec peste frustrarea data de faptul ca pe 1 februarie era cu adevarat primavara, iar azi nu, eu vreau sa va spun "La multi ani dragelor, si dragilor" pentru ca primavara este a tuturor.De altfel sunt destule zone in tara in care, in ciuda obisnuintei noastre ca barbatii sa dea martisoare femeilor, se procedeaza fix invers, barbatii  fiind "sarbatoriti" in prima zi de primavara. Data fiind minunata ocazie de astazi, m-am decis sa va fac atat voua,celor care ma cititi, cat si mie, un cadou. Ce cadou? Simplu. Am adunat laolalta din toate colturile internetului, traditii speciale si diferite de Martisor din tara noastra.

         Voi incepe,bineinteles cu o legenda. Sunt foarte multe legende care spun o poveste legata de aparitia si semnificatia snurului bicolor. De la versiunea in care Soarele care a coborat de pe cer in chipul unei fete frumoase si a fost tinuta prizoniera de catre un smeu pentru ca mai apoi pe 1 martie sa fie salvata de un print care a varsat sangele smeului pe zapada pana la  cea in care Primavara a iesit la marginea padurii si a gasit un ghiocel iesit din zapada si incercand sa il salveze de ger se raneste la deget si o picatura din sangele ei ajunge in zapada inghetata. Insa preferata me este cea care spune ca firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, in timp ce urca turma la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia torcea firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic. De aceea, martisorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu “funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului, adunate intr-un snur bicolor”. De altfel, in vechime snurul nu era rosu si alb,ci era confectionat fin lana alba si neagra, obiceiul fiind legat de legenda Babei Dochia.

        Dupa cum spuneam mai sus exista obiceiul, mai ales in zona Moldovei, ca fetele sa ofere martisoare baietilor. In Muntenia si Dobrogea martisoarele se pun la mana sau gatul copiilor si se poarta 12 zile sau chiar intreaga luna martie, apoi se leaga de crengile unui pom fructifer, iar daca pomul are rod bun,atunci si copilul va avea un an bun. In Transilvania, insa, obiceiul spune ca martisorul se atarna la usi, ferestre sau chiar de coarnele vitelor.In anumite zone din Bucovina si Moldova fetele si femeile poarta la gat legat cu un snur o moneda din aur sau argint timp de 12 zile pe care mai apoi o folosesc ca sa cumpere o bucata de branza alba dulce, ca sa fie tot restul anului dulce si frumoasa. De altfel, martisorul are proprietati de talisman. Se presupune ca poarta noroc, apara de rau, previne boala si tine departe deochiul de cel care il poarta.

        De asemenea, in perioada 1-9 martie se aleg Babele. Babele reprezinta zilele in care Baba Dochia torcea si si-a scuturat cele 9 cojoace,unul cate unul in fiecare zi, inainte de a fi inghetata impreuna cu oile ei. Se spune ca asa cum va fi ziua Babei tale, asa iti va fi si tie anul. Baba ti-o poti alege fie ni functie de ziua nasterii, fie la intamplare.

       Am adunat informatii din foarte multe articole si legende stiute de mine deopotriva. As mai avut o gramada de lucruri de spus, insa acestea mi s-au parut cele mai importante si relevante.Pentru mine, atat Martisorul cat si Baba sunt printre putinele traditii pe care inca le pastrez asa cum le stiu din copilarie, si imi fac placere, la fel cum mi-a facut placere astazi sa aflu atat de multe despre aceste traditii. O primavara asemenea sufletului va doresc tuturor!