Am fost acolo! Cel mai mare lant de oameni care citesc

              Cum a fost? Coplesitor, emotionant, minunat, si mi-a fost teama. Teama cand am plecat de acasa ca nu o sa ajung, desi am fost in primii 700, teama ca nu voi fi in stare sa citesc corect. Eu ma consider un cititor cursiv, dar, e asa o presiune in momentul in care realizezi in ce chestie mare ai intrat, ca parca ai fi in clasa intai, la prima citire. Slava Domnului, totul a fost bine, atat pentru mine, cat si pentru ceilalti 3319 oameni care au citit.

           Da, ai citit bine, 3320 de oameni au citit azi in Piata Sfatului. Intr-un 2018 in care cartile nu mai par atat de importante, sa reusesti sa aduni peste 3300 de oameni la un eveniment de o asa amploare si sa reusesti sa dobori recordul cu 249 de oameni este un merit extraordinar. Omul si Cartea, si echipa au reusit extraordinarul. Neoficial, am intrat in Cartea Recordurilor. Raspunsul oficial va veni in curand. Organizatorii au un an la dispozitie ca sa trimita toate dovezile, iar raspunsul va veni inapoi in maxim 20 de saptamani. 

           E greu de explicat fericirea care te copleseste dupa ce iti termini propozitia, si repede si corect. Ceea ce s-a intamplat astazi a fost extraordinar. Orasul si chiar tara s-a unit si a iesit ceva extraordinar. Am vazut clase intregi de elevi din Iasi, oameni din Bucuresti, Ploiesti si asa mai departe.

           Printre participanti am intalnit o doamna la extraordinara varsta de 91 de ani, care a venit, a stat in rand, a citit si a ne-a inspirat cu puterea si determinarea sa. Fiind aproape, am intrebat-o cum se simte. Mi-a raspuns zambind larg "Pentru mine e mai greu, dar cu sacrificii se poate" . Merita pomenita si data exemplu, pentru ca am vazut oameni (si nu putini ) care stateau pe margine si nu doreau sa participe, dar nu e treaba noastra. Sunt fericita, mandra si ma inclin in fata tuturor celor care au luat parte la acest eveniment!

De la bebe la toddler, tranzitia mamei | Ganduri de mama

             

Ok,stiu ca tocmai ce am scris despre ceva, dar na... Stii cum e. Intr-o zi ai multe de zis, in altele n-ai nimic. Acum, probabil ca o sa iti dai seama pe parcurs de asta, dar vreau sa iti spun eu de la inceput, nu scriu despre ceva mega important. Despre ce scriu? Despre starile mele recente. De ce? Doar asa...

            Ultimele mele zile nu au fost asa bune, m-am simtit trista, neproductiva, am fost intr-un fel de minidepresie sa zicem, si asta nu se intampla rar... De unde a inceput tot balamucul asta? Ce ma bucur ca intrebi! Ei bine, saptamana asta s-au implinit 10luni de cand stau acasa, fara job, crescandu-mi puiul de om. Ok, don't get me wrong, imi ador copilul si imi place enorm sa imi petrec timpul cu ea si sa ma dedic ei, DAR.. Fiind un om foarte activ, avand mereu cel putin 2-3 proiecte in desfasurare in acelasi timp inainte sa devin mama, mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu sedentaritatea, ca sa zic asa. Ma rog, acum incepe sa imi fie greu.. De ce? Pentru ca timpul trece, copila devine pe zi ce trece mai independenta, si cum ea a fost unicul meu proiect in acest timp(as zice si casa, dar stim bine ca nu le am cu dinastea, am pastrat-o la acelasi nivel decent, nimic peste asteptari), incepe sa imi lase din ce in ce mai mult timp liber, pentru ca incepe sa se joace singura, sa manance singura, sa adoarma singura. Eu sunt mai degraba personaj episodic in zilele ei.

           Bun, am explicat, acum sa ne intoarcem la neproductivitatea asta... Bineinteles ca planuiesc sa ma intorc la munca la un moment dat, dar simt ca am nevoie de mai mult. Am nevoie de proiecte in viata mea, si in momentul asta, in capul meu sunt atat de multe idei incat ma pierd printre ele, si cum spune romanu "dintr-un car incarcat, ma aleg cu un...." na.. Asa e in viata! Ce am decis? Nimic! Sunt mai confuza si cu capul in nori ca niciodata si nu sunt in stare sa aleg o idee pentru masa de maine de pranz. Stiu ca pare amuzant, dar e adevarul. Stiu, e nasol de zis cu voce tare, de-aia il scriu. Ce concluzie tragem azi? Viata nu e mereu plina de flori si curcubee, mai vine si ploaia, mai te impiedici si de o minidepresie, mai te ia si melancolia ca puiul tau de om are de-abia 8 luni si deja incepe sa nu mai aiba nevoie de tine... Un om normal si-ar inghiti sentimentele astea si ar merge sa doarma, dar eu nu sunt neaparat normala;  Siii... mai am si un blog, asa ca primesc din partea Universului oportunitatea sa scriu toate lucrurile astea, sa mi le iau de pe suflet, si pentru altii ca mine care se mai simt asa, sa stie ca nu sunt singuri.

Ai carte, iei parte?

         Luuuume,luuume, asa din scurt, pentru ca mai sunt doar 2 zile, trebuie sa vorbim de ceva mare. Incercarea oficiala de a intra in cartea recordurilor pentru CEL MAI MARE LANT DE OAMENI CARE CITESC! Cum sa nu iti doresti sa iei parte la ceva atat de maret si minunat?

          Ei bine, eu mi-am facut curatenie in program si mi-am ales cartea perfecta, fix pentru aceasta ocazie uriasa! Eu, ca o devoratoare inraita de lectura, ar fi pur si simplu blasfemie sa lipsesc. In ultimele 2 saptamani mi-am terorizat cunoscutii despre care stiu ca ar putea sacrifica cateva ore, in centrul Brasovului, pentru o treaba asa importanta. Azi dimineata mi-am zis, de ce sa nu terorizez putin si necunoscutii?

         Astfel, aceasta este o invitatie oficiala, in care iti spun, iti strig,daca vrei; Duminica asta, 22 aprilie, la ora 12 esti asteptat, doar cu o carte, una care sa iti faca timpul sa treaca mai repede si mai frumos si un scaunel sau o pernuta, ca sa fii sigur ca stai confortabil cat te bucuri de lectura. La final, ca sa pleci si mai bogat, o sa facem cu totii schimb de carti la final. Mai multe informatii,cat si reguli gasesti aici, dar treaba e destul de simpla. Asa ca, ai carte, iei parte?