De la bebe la toddler, tranzitia mamei | Ganduri de mama

             

Ok,stiu ca tocmai ce am scris despre ceva, dar na... Stii cum e. Intr-o zi ai multe de zis, in altele n-ai nimic. Acum, probabil ca o sa iti dai seama pe parcurs de asta, dar vreau sa iti spun eu de la inceput, nu scriu despre ceva mega important. Despre ce scriu? Despre starile mele recente. De ce? Doar asa...

            Ultimele mele zile nu au fost asa bune, m-am simtit trista, neproductiva, am fost intr-un fel de minidepresie sa zicem, si asta nu se intampla rar... De unde a inceput tot balamucul asta? Ce ma bucur ca intrebi! Ei bine, saptamana asta s-au implinit 10luni de cand stau acasa, fara job, crescandu-mi puiul de om. Ok, don't get me wrong, imi ador copilul si imi place enorm sa imi petrec timpul cu ea si sa ma dedic ei, DAR.. Fiind un om foarte activ, avand mereu cel putin 2-3 proiecte in desfasurare in acelasi timp inainte sa devin mama, mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu sedentaritatea, ca sa zic asa. Ma rog, acum incepe sa imi fie greu.. De ce? Pentru ca timpul trece, copila devine pe zi ce trece mai independenta, si cum ea a fost unicul meu proiect in acest timp(as zice si casa, dar stim bine ca nu le am cu dinastea, am pastrat-o la acelasi nivel decent, nimic peste asteptari), incepe sa imi lase din ce in ce mai mult timp liber, pentru ca incepe sa se joace singura, sa manance singura, sa adoarma singura. Eu sunt mai degraba personaj episodic in zilele ei.

           Bun, am explicat, acum sa ne intoarcem la neproductivitatea asta... Bineinteles ca planuiesc sa ma intorc la munca la un moment dat, dar simt ca am nevoie de mai mult. Am nevoie de proiecte in viata mea, si in momentul asta, in capul meu sunt atat de multe idei incat ma pierd printre ele, si cum spune romanu "dintr-un car incarcat, ma aleg cu un...." na.. Asa e in viata! Ce am decis? Nimic! Sunt mai confuza si cu capul in nori ca niciodata si nu sunt in stare sa aleg o idee pentru masa de maine de pranz. Stiu ca pare amuzant, dar e adevarul. Stiu, e nasol de zis cu voce tare, de-aia il scriu. Ce concluzie tragem azi? Viata nu e mereu plina de flori si curcubee, mai vine si ploaia, mai te impiedici si de o minidepresie, mai te ia si melancolia ca puiul tau de om are de-abia 8 luni si deja incepe sa nu mai aiba nevoie de tine... Un om normal si-ar inghiti sentimentele astea si ar merge sa doarma, dar eu nu sunt neaparat normala;  Siii... mai am si un blog, asa ca primesc din partea Universului oportunitatea sa scriu toate lucrurile astea, sa mi le iau de pe suflet, si pentru altii ca mine care se mai simt asa, sa stie ca nu sunt singuri.