Zilele astea am iesit afara, echipata corespunzator pentru Alaska, nu pentru Brasov pentru ca eu sufar toamna. Nu am trait in viata mea o teama la fel de mare ca aceea pe care o simt toamna pentru frig.. E nebuneste, stiu, pentru ca odata ce ma obisnuiesc sufleteste, dansez in zapada in picioarele goale. Am iesit asa, infofolita din cap pana in picioare si pentru prima data pe anul asta, am tras aer in piept, stiti inhalatia aceea ce precede un oftat, si mi s.au lipit narile de ger. Am simtit nevoia brusca sa sar in sus de fericire, cumva.
Desi vremea e asa cum e, in oras inca mai sunt deschise terase, asa ca mi.am parcat carutul ca o profesionista langa o masa, si mi-am comandat o cafea fierbinte. Aveam de gand sa savurez cafeaua cu cateva pagini dintr-o carte pe care am inceput sa o citesc de curand, dar un gand nu imi dadea pace. Ideea care mi-a venit in cap in momentul acela cand narile mi s-au lipit. In Noiembrie toamna danseaza cu iarna un vals nebun.. Mintea mea cumva a inceput sa dezvolte ideea. Noiembrie, un om in interiorul caruia se da o batalie, un dans. In noi toti e Noiembrie cateodata. Atunci cand trebuie sa renuntam la ceva, pentru altceva mai bun suntem Noiembrie. E dovada vie, sub ochii nostri in fiecare an, ca atunci cand dam drumul la ceva sau cuiva nu inseamna neaparat ceva rau.
Noiembrie este cumva urat pentru toata lumea, ploua neincetat, e noroi peste tot care se amesteca cu frunzele cazute si mucegaite de atata umezeala, e vant.. Toata vremea de afara ne obliga cumva sa stam ascunsi in case. Chiar si eu daca as putea m-as ascunde si nu as mai iesi pana in martie. Dar inseamna de asemenea si trecerea catre urmatorul anotimp. Prevesteste un nou capitol in viata noastra. O sansa sa o luam din nou de la capat. Sa uitam, sa iertam, sa ii lasam tot ce e mai rau singuraticului si tristului de Noiembrie si noi sa pasim hotarati, incarcati de tot ce e mai bun si mai frumos in noi catre urmatorul "nivel".
Toata nebunia asta care se petrece sub ochii nostri, incertitudinea cu care te trezesti dimineata, caci azi poate fi toamna , iarna sau primavara afara, e atat de frumoasa daca o privesti din unghiul potrivit. Eu cred ca e minunat sa fii nevoit, imediat ce ai deschis ochii, sa deschizi si geamul, sa trebuiasca sa simti aerul de afara ca sa stii ce sa scoti din dulap. Toamna ne "obliga" sa ne bucuram de ce a mai ramas din ea, sa ne mai bucuram si de ploaie,de statul in casa alaturi de oamenii dragi, la o vorba langa un ceai sau o cafea indulcita cu dragoste. De aceea, daca Noiembrie ar fi un om, ar fi omul care ne impinge de la spate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu