Monolog

        Mi-e iarna in suflet si ma doare pana ma sufoc! Ma crezi sau nu, sufletul meu e mai gol ca o padure de salcami in gura iernii. Imi ingheata sangele in vine cand incerc sa zambesc.. Sunt ca un portelan! Unul rece, alb, fara vreo expresie sau sentiment. Cum am ajuns asa? Ce bine ca ma intrebi! Sa asculti si sa inveti copile, tu sa nu faci ca mine! Doar eu sunt de vina, mai copile, caci am uitat sa ma iubesc. Cu atata ardoare am iubit pe altii, ca atunci cand a venit vremea sa ma iubesc pe mine m-am stins. Inima mea s-a stins ca un foc de paie si apoi... Intuneric!

          Eh.. Ce ar plange mama, saraca, de m-ar vedea.. Ea imi zicea mereu, saraca, "iubeste-te puiule, si cand n-are sa te mai iubeasca nimeni!". Si eu ce am facut? Uite-te si tu, cum n-am stiut sa ma iubesc. Si au plecat toti, carevasazica.. Fiecare cu treaba lui, cu viata lui, cu ai lui de iubit. S-au dus dupa frunze iar eu nici macar nu eram toamna.. Eu eram vara! Cu rasete si iubire multa, pe care o aruncam batjocoritor la toata lumea, de parca n-avea cum sa se termine. Dar s-a terminat, vezi tu, mai repede decat ma asteptam. Si cand nu mai oferi, nici nu mai primesti, oamenii pleaca.

         Eu n-am mai ajuns toamna.. M-am trezit intr-o dimineata singur cuc, cu paharul in mana si sticla varsata pe covor si am stiut... Iarna! Si acum, cand iti povestesc tie, aici, in gura sobii, imi ingheata cuvintele in gura. Sa stii copile, ca eu n-am vrut. Eu am vrut sa fiu vara mereu. Sa nu se termine focul, sa fie de carbuni.. Da' el a fost de paie. Si acuma nu ma mai incalzeste nimic, ca nu trupul e rece, e inima!

         Tu ia si invata, sa nu ajungi ca mine, singur cuc, numai sticla sa te mai incalzeasca atat cat sa nu degeri de tot. Du-te in lume si iubeste, da' cu masura, si numai pe cine trebuie, si  sa nu-i lasi sa rada de iubirea ta.. Nici s-o ia de drept. Inima e asa  buna si frumoasa, e cea mai de pret avere a ta. A fost si a mea, pana am facut din ea un carbune. Tu fii destept si sa nu faci ca mine! Ca te-oi duce la pieire, si-ai sa te rogi sa mori, numai sa nu mai stai asa.. Ca un mort viu, care-si umple golurile din suflet cu vin prost si tarie ieftina.