Acum fix 6luni, la ora 22:30 viata mea s-a schimbat. Eu m-am schimbat. In momentul acela minunat si memorabil in care mi-am strans pitica la piept pentru prima data nu am mai fost doar eu, femeia ci am devenit mai mult, am devenit MAMA.
Au fost 6 luni extraordinare, grele pe alocuri, cu pusee de crestere, regresii ale somnului, N marci de lapte, scutece, biberoane si altele.. Ce sa mai, o adevarata nebunie! Am avut parte si de ceea ce ma temeam cel mai tare : baby blues. Baby blues nu e chiar o depresie, dar nici pe roze nu stai... Am trecut cu greu prin acea perioada, si cu mult ajutor.
Au fost 6luni lungi, si in acelasi timp atat de scurte... Am clipit de 3 ori si duse au fost. Parca ieri eram uriasa, si ma rugam la ceruri si Univers sa nasc odata ca nu mai puteam sa fac nimic. In caz ca se intreaba cineva, nici acum nu pot sa fac nimic, atunci din cauza burtii, acum din cauza ca pitica are nevoie constanta de dragoste si cocoloseala, dar nu e nici o problema, si mie imi place.
Au fost 6 luni pline de momente de neuitat de la primul scancet pe care l-am auzit acolo, pe patul de nasteri, la primul zambe care a aparut chiar a doua zi, pana la primul alaptat, la deceptia din cauza pierderii laptelui, la vaccinuri si prima jucarie tinuta in mana, la lacrimile si semi atacul de cord pe care l-am suferit la prima cazatura si cate si mai cate. Am ras, am plans, am pierdut nopti, chiar am adormit in cada odata... M-am trezit dupa 3ore tremurand din toate incheieturile si speriata ca nu stiam unde sunt.
Au trecut 6 luni in care pitica mea a crescut ca Fat-Frumos din poveste, si noi odata cu ea. Si am invatat in aceste 6luni ca poti sa simti mai multa fericire decat credeai, ca poti sa fii in acelasi timp speriat, obosit, disperat si totodata nebuneste indragostit de puiul ala de om caruia nu esti sigur ca ii vei supravietui. Au trecut 6 luni. La multi ani, pitica mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu