Maine este 1 iunie. Primul 1 iunie in care eu sunt mama. Copilul meu este inca prea mic sa înțeleagă ceva, dar tot voi sarbatori aceasta zi ca fiind despre ea.
Cand eram eu copil, 1 iunie nu a fost niciodata despre mine. Imi amintesc o singura data, cand eram in scoala generala ca s-a intamplat ceva si pentru mine, ca si copil. A venit circul la scoala. Biletul era 5 lei, si a trebuit sa ma rog de bunica-mea sa imi dea 5lei ca sa particip si eu. A fost atât de frumos... Desi eram la un loc cu multi copii m-am simtit foarte speciala. Acela a fost singurul 1 iunie care a fost despre mine, sau asa am simtit eu.
Cand eram eu copil, 1 iunie nu a fost niciodata despre mine. Imi amintesc o singura data, cand eram in scoala generala ca s-a intamplat ceva si pentru mine, ca si copil. A venit circul la scoala. Biletul era 5 lei, si a trebuit sa ma rog de bunica-mea sa imi dea 5lei ca sa particip si eu. A fost atât de frumos... Desi eram la un loc cu multi copii m-am simtit foarte speciala. Acela a fost singurul 1 iunie care a fost despre mine, sau asa am simtit eu.
Parintii mei au trait o viata aglomerata, in care nu a fost niciodata timp pentru cantece de copii, povesti de noapte buna, sau ziua copilului. Aveau probleme de oameni mari, si nu si-au permis niciodata sa se opreasca, nu au lasat facturile, munca sau grijile de-o parte, pentru ca nu au fost crescuți asa, pentru ca nu stiau ca un copil are nevoie de mai mult decat mancare si haine. Acum stiu.
Primul "te iubesc" de la mama, a venit dupa o cadere nervoasa masiva, în care i-am spus cat de singura ma simt si de neinsemnata. De la tata, cand s-au despartit. Poate a venit din disperarea de a nu ramane singur, sau poate n-a stiut niciodată cat de simplu este sa o spuna. Poate n-au auzit nici ei la randul lor, si au crezut ca nu e necesar, ca pot trai si fara, si am trait. Ma mai simt singura si neinsemnata? Da, uneori... Cred ca e vina lor? Deloc. Nu ii consider deloc vinovati, pentru nimic. Ei au facut ce au stiut mai bine si cum au stiut. Cu toate astea, eu stiam ca ma iubesc. Nu au stiut sa sparga tiparul dupa care au fost ei crescuti, si parintii lor si probabil chiar parintii parintilor lor. Dar eu am invatat.
Am invatat ca povestile de noapte buna, cantecele, timpul petrecut cu copilul meu este cel mai pretios si nici o suma de bani nu va răscumpăra timpul pierdut.
Asa ca, da, singurul meu 1 iunie care merita amintit nu i-a cuprins si pe parintii mei, insa mi-am promis ca fiecare 1 iunie al copilului meu sa ma cuprinda pe mine.
Asa ca, da, singurul meu 1 iunie care merita amintit nu i-a cuprins si pe parintii mei, insa mi-am promis ca fiecare 1 iunie al copilului meu sa ma cuprinda pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu