21 Noiembrie. imi amintesc exact ziua si cum s-a întâmplat. Erika avea aproape 4 luni si nu se intorcea nicicum singura de pe spate pe burta,asa ca nu imi era teama sa o las pe pat singura daca aveam nevoie de cateva secunde pentru ceva. Asa s-a intamplat si prima cazatura. O schimbam de scutec si m-am intors pentru 2 secunde sa iau un scutec nou. Intr-o fractiune de secunda am auzit "poc" si tipete. M-am intors si a mea copila era pe jos. Am inceput sa tremur instantaneu si am sarit practic distanta dintre noi sa o iau in brate.
De plans nu a plans mult,(mai mult am plans eu) nici cucui nu a facut, dar o sperietura mai mare nu am trait in viata mea. Dupa vreo 30 de secunde de plans s-a calmat ca si cum nimic nu s-a întâmplat și a inceput sa se joace normal. Am urmarit-o indeaproape intreaga saptamana(desi recomandat este 48 de ore) sa vad daca sunt urme de letargie, lesin, cucui, sangerati, etc. Nimic nu arata ca ar fi vreo problema. Asa ca am trecut peste. Cu timpul am învățat sa trec peste mai usor, cand e cazul de mers la medic si cand nu, mai ales ca acum, la aproape 10 luni suntem in plin proces de invatare a mersului si cazaturile sunt la ordinea zilei.
Draga noua mamica, nu te simti o mama rea, incompetenta sau pur si simplu ca nu esti de ajuns pentru copilul tău! In curand cazaturile vor deveni ceva normal si atat tu, cat si bebe veti ajunge sa nu le mai dati nici o importanta. Daca intuitia iti spune sa mergi la medic, mergi pentru linistea ta, dar nu te învinovăți. Veti fi bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu