Mos Ion "Grebla" și cărțile | Despre oameni

        Despre mos Ion "Grebla" , sau mai simplu, nea Ion, îmi amintesc multe lucruri, însă lucrul pe care nu mi-l amintesc nicicum este chipul lui. Nea Ion s-a stins când eu eram încă mica, nu îmi mai amintesc cu exactitate când, îmi amintesc însă că am vrut neapărat să văd, ca să cred. Îmi amintesc că era înalt și slab, mergea în baston și purta mereu pantaloni de costum.

         Lucrul cel mai de preț pe care mi-l amintesc este ca absolut de fiecare dată când venea să vorbească cu mine prin gardul care ne despărțea curțile, avea o carte, sau măcar o pagina dintr-o carte. Ii plăcea în mod special sa citească cu voce tare, iar în ultimii ani eu eram singura care îl mai asculta și ii punea întrebări, asa ca atunci când avea chef de citit, venea la gard și ma striga. Eu ma jucat în groapa cu nisip, el îmi citea poezii și povesti nemuritoare.

          În ciuda faptului ca era, în ochii mei de atunci, destul de bătrân, era un om plin de viață. Îmi amintesc o iarna plina de zăpadă în care nimeni nu voia sa ma tragă cu sania pe uliță, asa ca stăteam pe sanie, lângă gard și aproape plângeam. M-a văzut și a venit sa ne jucam cu sania. El ma trăgea cu sania de la un cap la altul al ulițe, apoi ma punea sa îl trag eu. Bineînțeles că eu eram extraordinar de mandra de puterile mele, pentru ca îl trăgeam aproape fără nici un fel de efort. Acum realizez cât se chinuia el sa stea pe sania și totuși sa nu stea pe sanie.

          Nu îmi mai amintesc nimic de perioada când s-a dus... Doar ca m-am dus sa îl vad, pentru ca eram sigura ca e o minciuna... Nu a fost. A fost greu pentru mine sa mai vorbesc despre el de atunci, a fost greu și sa scriu asta, însă sunt sigura ca ar vrea sa știu ce a rămas dupa el. Uneori, când citesc, o fac cu voce tare, pentru ca undeva în spatele mintii ceva îmi spune ca ma poate auzi, și ca pot sa fac pentru el ce a făcut el pentru mine atâta timp. Sau îmi imaginez ca acolo unde este are o biblioteca de proporții, și tot timpul la dispoziție sa se bucure de ea. Nu cred ca e ceva ce l-ar bucura mai mult decât putina lectura.