Cate iubiri ai avut intr-o viata?

 

          Prima mea dragoste a fost mama, a doua- tata. Apoi m-am indragostit de papusile de carpa pe care mi le facea mama din materialele pentru tesut presuri. Dupa catva timp, in care, consideram eu, am crescut papusile de carpa erau prea putin, ma plictiseau poate.. (am putea spune ca nu a fost dragoste adevarata) si inima mea a fost cucerita de desenele animate. In fiecare zi exista o ora magica; ora in care erau desene la televizor, dar nici asta nu a durat mult.

             Intr-o zi de vara m-am indragostit de cuvinte,de carti.Pentru asta as putea sa ii multumesc vecinului care imi citea prin gard poezii rupte din abecedarul atat de vechi ca era de o varsta cu el, a pensiei.zambesc si acum cand imi amintesc. Datorita lui am invatat sa citesc. Singura, poticnindu-ma la fiecare cuvant, ascunsa undeva ca nu cumva cineva sa ma auda si sa rada de mine. Adoram pur si simplu orice pagina scrisa ce imi pica in mana. Cand am intrat la scoala, m-am indragostit iremediabil de invatatoarea mea cu par blond si piele alba.
             
              In alta zi, toamna tarziu, am descoperit cat de mult imi place sa scriu, dar imi era prea teama, prea rusine sa arat cuiva ceea ce scriam. Desi  nu stie nici acum, stiam ca mama imi citea pe ascuns caietele pline cu ganduri si fantezii pe care le umpleam dupa- amiaza, in loc sa imi fac temele. Si nu a durat mult pana la acea zi de vara cand m-am indragostit de maretia muntelui. Muntele a devenit atunci persoana mea de baza, si la fel este pana azi. Pana m-am decis sa arat scrierile mele lumii, muntele a fost cel care le-a ascultat, de fiecare data cu rabdare! Asteptam cu nerabdare fiecare vara, ca sa putem fi impreuna din nou; Eu si Muntele meu!
             
             Crescand, am fost nevoita sa imi parasesc muntele pentru o vreme, si am trecut la baieti. Prima mea dragoste a fost ca orice alta prima dragoste si totusi, complet diferita. Am ras, am visat, am sperat, am iubit cu tot sufletul meu tanar si necopt, iar la final... am plans cuprinsa de disperarea ca nu voi mai avea niciodata sansa sa iubesc la fel. Dar a trecut timpul, ranile s-au vindecat si am trecut la urmatoarea iubire, si urmatoarea, pana intr-un final cand am gasit acea iubire ce merita pastrata. Si abia acea persoana am prezentat-o muntelui!

             Dupa ceva timp am revenit la muntele meu,care ma astepta neclintit, parca neatins de atatea anotimpuri trecute peste noi. Si am decis: m-am mutat langa muntele meu. Si mi-am adus si dragostea dupa mine,sa le pot avea pe amandoua aproape. Asta, cred eu, a fost reteta fericirii mele. Nu cred ca exista implinire mai mare decat aceea de a trezi dimineata privindu-ti o mare iubire cum doarme langa tine in pat, si alta privindu-te cu maretie prin fereastra!