Despre prieteni si prietenii...

    
      

    Invatam inca de la o varsta foarte frageda sa ne facem prieteni. Cei mai multi dintre noi aveam prieteni chiar inainte sa stim sa spunem corect ca "Ana are mere" . Asta este printre primele lucruri pe care le invatam, sa ne imprietenim. Invatam sa impartim jucaria cu celalat copil de la groapa de nisip, sa nu lovim, sa ne purtam frumos. Apoi ne dezvoltam, formand grupuri de prieteni. Omul are nevoie sa simta ca apartine..

          Prietenii sunt o binecuvantare in viata noastra. Prietenii vechi, cei adevarati, a caror prietenie rezista timpului si distantei, a lunilor fara un semn, dar care atunci cand va vedeti va pun la curent cu tot, ca si cum nu v-ati vazut de cateva zile, sunt hrana pentru suflet.

      

          Unele prietenii sunt doar sezoniere. Ne imprietenim cu copii care vin la aceeasi groapa de nisip, apoi cu cei care sunt in grupa noastra de la gradinita. Mai tarziu ne sunt prieteni cei din clasa de la scoala, cei de pe strada noastra.  Aceste prietenii de cele mai multe ori sunt menite sa ne ajute sa coexistam, odata ce am trecut mai departe, de la gradinita catre scoala, de exemplu, lasam in urma aceste prietenii de ocazie, si ne alegem cu altele. Dar exista in lume asa numitele "prietenii adevarate" si despre acelea merita sa vorbesti. Cu toate acestea, si prieteniile sezoniere au rolul lor. Ai nevoie si de prietenii care sunt aproape de tine fizic. Si, desi nu te leaga atat de multe de ei, ca de cei vechi, aveti multe in comun. Faceti lucruri impreuna, si va simtiti bine. Pana la urma, prieteniile adevarate tot din acestea se nasc.

          Prieteniile adevarate sunt acelea care nu tin cont de timp, distanta, de nimic altceva. Atunci cand tu mergi catre urmatoarea etapa a vietii tale, ele te urmeaza. Prietenii adevarati sunt aceea care, desi tu iti vezi de drum, ei sunt mereu acolo, avand pregatita o ceasca de cafea cu numele tau pe ea. Care, desi nu vorbiti cu lunile, te suna sa te felicite cu toata inima atunci cand ceva bun ti s-a intamplat, sau te asculta si te sustin atunci cand tocmai ai avut parte de o nenorocire. Ei nu te uita daca au alti prieteni mai aproape de ei decat esti tu, si nici nu devin gelosi pe ceilalti prieteni ai tai.

             Prietenii adevarati sunt cei putini, dar buni. Sunt acolo dupa ani in care nu ati vorbit. Stiu ce vorbesc, am si eu o prietena asa. Dupa ani in care nu am stiut una de cealalta, ne-am regasit. Si, desi nu vorbim in fiecare zi, pentru ca viata e aglomerata si nebuna, stim amandoua ca cealalta e acolo atunci cand una din noi are nevoie, sau cand nu are. Astia sunt prietenii despre care merita cu adevarat sa ne amintim, cu care ar trebui sa ne laudam in gura mare. Si, desi nu le spunem in fiecare zi, nici macar din cand in cand poate, ei stiu cat de mult inseamna pentru noi. Stim cu totii ca viata fara macar un prieten vechi, cu care te intalnesti din cand in cand si depanati amintiri, cu care sa razi de cum ai plecat in papuci de casa la scoala, cum ai bagat picioarele in galeata cu apa, cum pierdea autobuzul in aproape fiecare dimineata in drum spre liceu, e o viata traita doar pe jumatate. Mie personal, nu imi plac jumatatile de masura, tie?