Asa e in octombrie... vantul e mai rece,copacii mai goi, mai aramii.. Fructele sunt mai gustoase parca, decat in oricare luna. Merg pe strada si privesc catre munte; parca a ruginit padurea! Si inca mai mult de la Octombrie trecut.
Astazi incepe cu adevarat mijlocul toamnei. E luna in care eu ma simt cel mai complet. Aspir aerul rece parca cu nostalgie si ma intreb in sinea mea "Ce ai mai facut de la Octombrie trecut?" . Octombrie trecut ma gasea dorindu-mi cu inversunare un copil,astazi,iarasi in Octombrie, il privesc cum doarme linistit in bratele mele protectoare,de mama. Octombrie trecut ma gasea dorindu-mi o casa, alergand ca o naluca in lung si in lat sa o obtin; nu s-au schimbat multe pana azi,dar simt ca sunt mai aproape de infaptuirea acestei dorinte. De asemenea tot ultimele 3 luni de Octombrie imi ascultau cu interes in diminetile racoroase, martrisirile despre dragostea atat de mare ce o purtam celui cu care imi impart viata; astazi octombrie ma gaseste mai indragostita ca oricand de acelasi om care, de la un octombrie la altul mi-a oferit cel mai frumos cadou.
Octombrie ma face sa imi fie dor... De mama,de tata si de casa noastra din fundul satului de la tara; de viile imprastiate pe atat de multe parcele, nici una prea aproape de cealalta,caci e vreme de cules,de mustit si de tras vinul in galeti si turnat prin palnii mari in butoaie din lemn de esenta tare.Dor de culesul porumbului unde ne strangeam intreaga familie si mai mult ne distram decat munceam...Ma face sa imi fie dor de prietenii din copilarie,de serile cu foc de tabara si porumb fiert sau copt,si vin fiert la foc in fata portii. Dar acest Octombrie, ca si ultimul, ma gasesc departe, in inima orasului,cu griji de oameni mari,cu mainile pline de hartii si acte... Acest octombrie ma gaseste coplesita... de emotii,de responsabilitati,de viata din fiecare zi.
Trec atatea Octombrie pe langa noi , iar noi uitam sa ii dam ce se cuvine. Uitam sa ne bucuram de padurea ruginita,de diminetile si serile racoroase,de dupa amiezele in care soarele cu greu ne mai arunca cate o raza de soare calduroasa,cat sa ne incumetam sa iesim la o plimbare in parc, de mirosul esarfei pe care nu ai mai purtat-o de la sfarsitul lui Octombrie trecut...Trecem in fuga prin viata, prin Octombrie, uitand sa ne amintim dulceata mustului proaspat tras si a strugurilor albi pe care ii mancam nespalati,pana simteam ca explodam de placere,uitam sa ne amintim de parinti,bunici,unchi si verisori si de cum inca mai aveam vreme sa ne intalnim cu totii in fiecare octombrie,dupa o vara mult prea aglomerata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu