Pana la urma, daca tu pierzi tramvaiul de 8, nu te consoleaza cu nimic ca mai vine unul si la 9. Tie iti trebuia ala de la 8! Asa e si in dragoste; daca tu iubesti un om, pur si simplu nu mai conteaza ca mai sunt inca 3miliarde ca el pe planeta, sau 5, sau 7. Tu il iubesti pe EL, ai nevoie de EL! Daca il pierzi nu te consolezi cu faptul ca vine altul, la fel ca tramvaiul, sau poate o faci, pentru rationament, cat sa ramai intr-o bucata.
Dragostea, mi se pare mie, e mai degraba ca un tablou, nicidecum ca un tramvai. De ce? In primul rand pentru ca o construiesti de la 0. Mai intai esti atent la ce alegi pentru tabloul tau, ce va aparea in el e la fel de important. Apoi incepi sa construiesti,incetul cu incetul, culoare cu culoare, si dai chip dragostei tale. Apoi ii dai un sens, o semnificatie. Tabloul, la fel ca dragostea, necesita munca, timp, rabdare si pasiune. Si la fel ca un tablou, dragostea ta spune o poveste. Nu exista dragoste fara o poveste extraordinara in spate. Si exact ca in cazul unui tablou, nici dragostea de calitate, care merita pastrata si aratata intregii lumi, nu iti iese din prima. Nici un pictor nu a dat de 2 ori din pesula si gata, creatie de muzeu.A incercat zile intregi, luni, chiar ani.
In ceea ce priveste tramvaiul, putine povesti legate de o calatorie cu tramvaiul merita amintite, si nici nu muncesti prea mult ca sa dai de cel bun. Nu exista pasiune de nici un fel. Cu tramvaiul relationezi de nevoie, din interes,ori o relatie bazata pe interes nu aduce in nici un fel cu dragostea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu